Cristina de Pisan

         Născută în a doua jumătate a secocolului al XIV-lea in 1364 a fost prima femeie e a reuşit să îti ducă traiul de pe urma scrisului. Născută în Venetia, Italia a fost fiica lui Tommaso di Benvenuto de Pizzano un cunoscut fizician, profesor de astrologie şi membru al consilului Republicii Veneţiene. La vârsta de cinci ani s-a mutat alături de tatăl sau la Paris, acesta fiind desemnat astrologul personal al regelui Carol Quintul. Christine a decis să ramână, petrecându-şi restul vieţii în Franţa. La vârsta de cinsprezece ani se căsătoreşte cu Etienne du Castel, având cu acesta trei copii.

         Privind educaţia sa şi comparând cu restricţiile perioadei asupra drepturilor femeilor de a avea acces la cultură şi la o pregătire educaţionala, Chrstine a beneficiat foarte mult de pe urma pregatirii talălui sau, având astfel o accesibilitate la diferite domenii de pregatire.Cunoştiinţele sale au constat în literatură, geometrie, stiinţe şi limbi străine. Devine scriitoare, critic si retoretician.

         Când soțul ei s-a stins din viață, în 1390, Christine s-a apucat, la numai 24 de ani să scrie pentru a-și câștiga existența, lucru care, practic, a propulsat-o printre cele mai înalte poziții la curte. Între 1393 și 1412 a compus circa 300 de balade cu teme amoroase și multe poeme cu aceleași idei. Există o poveste conform căreia însuși regele Richard II al Angliei a solicitat-o să o patroneze. În acea perioadă, după Ciuma Neagră care devastase trei sferturi din populația Europei. Femeile, care reușiseră cel mai bine să se adapteze, începuseră să câștige mai mult teren în fața puterii masculine, ocupând locuri mai importante în societatea medievală.

          Este bine cunoscut conflictul dintre ea şi Jean de Meun, conflict izbucnit de pe urma publicării romanului "Roman de la Rose". Partea a doua a romanul a fost scris în jurul anului 1275, acesta fiind construit în jurul conceptului de dragoste curteneasca ce îsi are originile în cântecele trubadurilor.Autorul creeaza o alegorie a povestii de dragoste între îndragostit şi un trandafir. În loc ca trandafirul sa fie cules, acesta devine o imagine a domniţei, având loc o metamorfozare. Christine de Pizan ripostează împoriva creaţiei lui de Meun printr-o lucrare numită "L'Epistre au Dieu d'amours" prin care aceasta îl atacă dur, criticându-i scrierile ca fiind imorale şi misogine.

        Printre cele mai cunoscute scrieri ale sale se numară "The Book of the City of Ladies" şi "The Treasure of The City of Ladies". Prima are in prim plan un oraş simbolic în care femeile sunt apreciate si protejate, constuind triada alegorica în care Justiţia, Raţiunea şi Corectitudinea sunt intruchipări ale unor femei, acestea purtând un dialog dint-o perspectivă feminină. În a doua carte, Christine argumentează de ce o femeie trebuie recunoscută pentru abilitatea de a face pace între oameni. Ea vorbeşte de asemenea despre legaturile ce ar trebui sa existe între femei, ele fiind ca nişte surori.