Jane Austen
Viata autoarei
1775 La 16 decembrie, in Steventon, Hampshire, Anglia, s-a nascut Jane Austen. A fost o romancieră engleză realistă din perioada romantică pre-victoriană.[1] S-a nascut într-o familie din clasa de mijloc a nobilimii de tară, ale cărei obiceiuri alcătuiesc substanţa romanelor sale. Cea mai mică dintre cei opt copii ai lui George Austen, rectorul de la Steventon (Hampshire) şi ai Cassandrei Leigh Austen, Jane şi-a petrecut viata în mijlocul unei familii numeroase, cu rădăcini în câteva comitate engleze - Bath, Southampton, Londra. Toată viaţa a locuit în aceeaşi cameră cu sora sa, Cassandra, şi nu a cunoscut niciun alt scriitor important.
1801 Familia s-a mutat la Bath, un loc pe care Jane il ura.
1802 În decembrie, un tânăr bogat o cere de soție pe Jane și ea acceptă; totuși, a doua zi, își retrage acceptul. Câteva luni mai târziu vinde "Mănăstirea Northanger" unui editor pentru 10 £ dar așteaptă în zadar publicarea cărții.
1805 După moartea lui George Austen, împreuna cu mama și cu sora sa s-au mutat în Southampton unde au rămas până în vara anului 1809.
1809 S-a întors în Hampshire la Chawton Cottage cu mama şi sora sa. Acolo, la vârsta de treizeci şi patru de ani, fară a mai avea nicio speranţă să se mărite, s-a concentrat exclusiv asupra carierei sale de romancieră. I s-au publicat romanele "Raţiune şi simţire" (1811) şi "Mândrie şi prejudecată" (1813), "Parcul Mansfield" (1814), "Emma" (1815) şi "Persuasiune". Acesta din urmă şi "Mănăstirea din Northanger" au apărut postum in 1818.
1817 La 18 iulie, in Winchester, Hampshire, Anglia, Jane Austen s-a stins din viata, la varsta de 41 de ani.
Opera
După ce a terminat Lady Susan, Austen a încercat să scrie primul ei roman fără prescurtări: Elinor și Marianne. Cassandra, sora ei, și-a amintit mai târziu că a fost citit familiei "înainte de 1796", spunând asta în scrisori. Fără păstrarea manuscriselor originale, nu există nicio cale de a ști cât de mult din schița inițială a supraviețuit în romanul publicat în 1811 ca Sense and Sensibility.
Când Jane avea douăzeci de ani, Tom Lefroy, un nepot al vecinilor, a vizitat orașul Steventon și a stat acolo din decembrie 1795 până la ianuarie 1796. Acesta obținuse recent o diplomă universitară și se mută la Londra pentru a practica meseria de avocat. Lui Lefroy și Austen li s-ar fi făcut cunoștință la un bal sau la o petrecere de acest gen. organizată prin vecinătate, și este clar din scrisorile lui Austen adresate Cassandrei că au petrecut mult timp împreună: "Mă tem chiar să-ți spun cum prietenul meu irlandez și cu mine ne-am comportat. Imaginează-ți tot ceea ce-i mai desfrânat și șocant în modul de a dansa și de a sta jos împreună." Familia Lefroy a intervenit și l-a trimis departe, la sfârșitul lui ianuarie. Căsătoria lor era imposibilă, așa cum atât Lefroy, cât și Austen trebuie să fi știut. Nici unul din ei nu avea bani, și el era dependent de un stră-unchi în Irlanda pentru a-i finanța educația și a-i stabiliza cariera juridică. În cazul în care Tom Lefroy vizita Hampshire, era ținut departe de familia Austen, și Jane Austen nu l-a mai văzut niciodată.
Austen a început să lucreze la un al doilea roman, Primele Impresii, în 1796 și a finalizat proiectul inițial, în august 1797, când avea doar 21 de ani (mai târziu a devenit Mândrie și prejudecată); ca și în cazul celorlalte romane, Austen citea lucrarea cu voce tare familiei sale în timp ce lucra la ea și a devenit unul dintre romanele favorite. La acest moment, tatăl ei a făcut prima încercare de a-i publica unul dintre romane. În noiembrie 1797, George Austen i-a scris lui Thomas Cadell, un editor cu sediul în Londra, cu rugămintea de a lua în considerare publicarea "unui roman-manuscris, cuprins în trei volume, cu privire la viața Dnei. Eveline Burney"(Primele Impresii) cu riscul financiar al autorului. Cadell a răspuns repede la scrisoarea domnului Austen, marcată cu "Refuzat de către Postul de Returnări". Austen poate că nici nu știuse de eforturile tatălui său. După finisarea romanului Primele Impresii, Austen a revenit la Elinor și Marianne și din noiembrie 1797 până la jumătatea anului 1798, l-a revizuit detaliat; a eliminat formatul epistolar în favoarea narațiunii la persoana a treia și a produs ceva aproape de Rațiune și Simțire.
Pe la mijlocul lui 1798, după finisarea revizuirilor la Elinor și Marianne, Austen a început să scrie un al treilea roman, cu titlul Susan (mai târziu Northanger Abbey), o satiră a romanului popular gotic. Austen și-a încheiat lucrarea un an mai târziu. La începutul anului 1803, Henry Austen a propus romanul Susanlui Benjamin Crosby, un editor londonez, care a plătit £10 pentru drepturile de autor. Crosby a promis publicarea din timp și a mers atât de departe încât să anunțe cartea public ca fiind "sub tipar", dar nu a făcut nimic mai mult. Manuscrisul a rămas în mâinile lui Crosby, nepublicat, până când Austen a răscumpărat drepturile de autor de la el în 1816.