Teodora

Teodora a fost una din cele mai importante împărătease bizantine; a fost soția lui Iustinian I. A fost canonizată și este sărbătorită de Biserica Ortodoxă pe 14 Noiembrie.

     Origini

        Conform ,,Istoriei secrete", Teodora s-a născut într-o familie săracă, fiind fiica unui îngrijitor de urși de la circ. Ea a fost la început actriță, curtezană și, după unii critici, prostituată. În 523, Teodora s-a căsătorit cu Iustinian, moștenitorul tronului bizantin, iar când acesta a devenit împărat, ea a devenit sfetnica cea mai de vază a lui Iustinian. Deși nu a fost numită niciodată co-regentă, ea a avut o mare influență asupra treburilor de stat. Datorită istețimii sale a fost înfrântă răscoala Nika din Constantinopol. A interzis comerțul cu femei tinere și a sprijinit partidul Chalcedonian.

     Viata

       Narses, unul dintre eunucii de la palat, are un vis profetic. În vis îi apare o maimuta ce îi spune că va deveni servitorul şi omul de încredere al unei femei celebre, Teodora. Mare îi este mirarea când întâlneşte a doua zi o femeie cu acelaşi nume, actriţă şi în acelaşi timp o femeie de moravuri uşoare. Condiţia ei umilă nu părea să-i prevestească un viitor atât de strălucit. Dar, după cum vom vedea, frumoasa curtezană va deveni curând împărăteasă, destinul acţionând implacabil în cazul acestei femei de excepţie.

        O dată cu întâlnirea cu Iustinian, nepotul împăratului Iustin şi moştenitorul tronului, starea ei socială se va schimba radical. Devine amanta adorată şi cu perspective mari de a ajunge pe tron, deşi exista o lege care interzicea mariajul dintre un demnitar şi o curtezană.

        Se pare că amorezul obţine abrogarea legii respective şi se căsătoreşte cu aleasa inimii, abia după moartea Euphimiei, soţia împăratului Iustin. Iustinian a remarcat isteţimea soţiei sale, care avea să devină în curând principalul său consilier în probleme de stat.

        Cu ocazia revoltei lui Nika, din anul 532 d.Hr., împărăteasa Teodora îşi demonstrează curajul, salvând Coroana. Poporul se răzvrătise împotriva impozitelor instituite de Iustinian, care începuse un proiect de construcţii şi făcea în acelaşi timp şi pregătiri de război, pentru a cuceri Occidentul. Înspăimântat, împăratul se hotărăşte să fugă, dar Teodora se dovedeşte mai puternică.

       Prin negocieri purtate de Narses cu revoltaţii şi printr-un atac surprinzător cu trupe loiale împăratului, răscoala a fost înăbuşită.

       După această întâmplare, Iustinian îi acordă încredere totală. Ea este cea care se va amesteca atât în politica internă (reorganizarea administraţiei, un nou cod de legi, reducerea privilegiilor aristocraţiei), cât şi în cea externă, nutrind ambiţia de a reda măreţia Imperiului Roman.

       Teodora era o femeie frumoasă, de talie mijlocie, cu faţa ovală şi ochii mari, negri. Dar pe lângă frumuseţe se dovedeşte a fi deopotrivă inteligentă şi abilă. Îşi copleşeşte rudele cu bogaţii şi onoruri pentru a-şi ascunde originea umilă.

       Deşi împărăteasa Teodora şi-a asumat conştiincios toate datoriile pe care noua sa calitate le impunea, contemporanii apreciind deosebita ei grijă şi compasiune faţă de cei neajutoraţi, totuşi trecutul ei a fost o sursă inepuizabilă de calomnii, lansate probabil de cercurile aristocratice invidioase pentru ascensiunea sa. Dincolo de toate acestea, un lucru este cert, împăratul Justinian nu ar fi reuşit să facă din epoca sa una atât de glorioasă, dacă nu ar fi avut alături o soţie ca Teodora.